Suceviţa – propunerea României pe lista UNESCO

Reuniţi în Brazilia, reprezentanţii organizaţiei internaţionale aleg obiectivele care merită să intre pe lista siturilor de "valoare universală excepţională". O listă de aur ce numără deja 890 de situri culturale şi naturale. UNESCO are o misiune grea. Organizaţia trebuie să decidă care dintre cele 41 de propuneri (32 sunt noi) venite din partea a 35 de ţări vor intra în patrimoniul universal al umanităţii, respectiv pe Lista UNESCO. O listă care include deja 890 de situri de "valoare universală excepţională", dintre care 689 culturale, 176 naturale şi 25 mixte aparţinând unui număr de 148 de state.

Suceviţa, propunerea României şi-n 2009

Dincolo de cifre, se află mândria fiecărei ţări de a apărea în lista UNESCO. România figurează deja în patrimoniul mondial cu şapte obiective: rezervaţia Biosferei Delta Dunării (inclusă în 1991), bisericile din nordul Moldovei (1993), ansamblul bisericilor fortificate din Transilvania (1993, 1999), Mănăstirea Horezu (1993), cetăţile dacice de la Orăştie (1999), bisericile maramureşene din lemn (1999) şi centrul istoric al oraşului Sighişoara (1999).

De câţiva ani însă, mănăstirea Suceviţa figurează drept propunerea României pentru a completa lista organizaţiei. Includerea Bisericii Învierii de la Mănăstirea Suceviţa în patrimoniul UNESCO a mai fost discutată şi la întrunirea de anul trecut a Comitetului, ca extindere a poziţiei ocupate deja în listă de bisericile din nordul Moldovei. Comitetul însă a decis anul trecut să nu includă Suceviţa în Patrimoniul Mondial, solicitând completarea documentaţiei. Aşa că, în noiembrie 2009, Consiliul Judeţean Suceava a alocat comunei Suceviţa fonduri de 50.000 de lei. Banii au fost destinaţi finanţării planului de urbanism general necesar pentru documentaţia de bază în vederea includerii Bisericii Învierii de la Mănăstirea Suceviţa în patrimoniul UNESCO.

Lista finală se decide pe 3 august

Reunit în Brazilia la cea de-a 34-a convenţie, Comitetul Patrimoniului Mondial UNESCO va decide, până pe 3 august, care din cele 41 de situri culturale şi naturale, propuse în 2010 de 35 de ţări, vor completa lista.
Printre propuneri, figurează 32 de situri noi. De altfel, acesta este anul când Insulele Marshall, Kiribati şi Tadjikistan şi-au prezentat în premieră propunerile pentru Patrimoniul Mondial.

De la canalele din Amsterdam, la atolul din Bikini, locuri de excepţie de pe harta lumii aşteaptă să le fie certificate valoarea şi frumuseţea.

Printre ele se află Jantar Mantar - observatorul astronomic din secolul XVIII, construit la Jaipur, în nord-estul Indiei, bazarul iranian de la Tabriz - cel mai lung din lume, zona conservată de la Ngorongoro, Tanzania - înscrisă din 1979 pe Lista UNESCO ca site natural, populaţia Konso - trăitoare într-o regiune muntoasă aridă aflată la graniţa dintre Kenya şi Etiopia, canalele Amsterdamului, munţii Pamir din Tadjikistan - consideraţi printre cei mai înalţi din lume, abaţia episcopală Albi - a cărei construcţie a început în 1265, oraşul minier Røros, din Norvegia, ori Insulele Marshall - aflate la originea unei candidaturi controversate, respectiv a atolului Bikini, ori platourile centrale din Sri Lanka - un patrimoniu natural unic, care adăposteşte specii endemice de animale.