Mircea Mihăieş: "Garantez senzaţii estetice maxime"

Evenimentul Zilei »
Citeşte despre: critic literar, mircea mihaies
Mircea Mihăieş: "Garantez senzaţii estetice maxime"

Criticul literar mizează pentru această vară pe "itinerariile" parcurse, în căutarea lui Eliade, de Cornel Ungureanu, pe o nouă istorie literară a Americii şi pe naraţiunea solidă a lui Radu Pavel Gheo. Oameni de cultură, politicieni, vedete TV şi oameni de afaceri au răspuns solicitării "Evenimentului zilei" de a recomanda cele mai bune lecturi estivale.


Preşedintele ING Bank, Mişu Negriţoiu, spune că în ultima vacanţă a citit "Istoria Bu cureştiului", de Nicolae Iorga. "Eu citesc mult în weekend şi atunci când călătoresc", spune preşedintele ING. În ultimul weekend, a citit "Istoria civilizaţiei creştine", iar în weekendul precedent, a răsfoit două albume din colecţia autorului Paul Goma.

Scriitorii şi criticii literari Mircea Mihăieş şi Vasile Ernu propun romane româneşti, "Curcubeul gravitaţiei", de Thomas Pynchon, şi "Conştiinţa unui liberal", de Paul Krugman.

"Unul din prietenii mei a recomandat deja câteva cărţi pe care aş fi vrut să le propun spre lectură eu însumi (e vorba de titlurile recente ale lui Gabriel Liiceanu, Mircea Cărtărescu, H.-R. Patapievici). Întăresc recomandarea, insistând asupra recentei traduceri în româneşte a cărţii «Viaţă şi destin», de Vasili Grossman. O capodoperă pe care ar trebui s-o citească (ba chiar s-o înveţe pe de rost) propovăduitorii marxismului criminal, de la bloggerii plini de ifose la «academicii» încremeniţi în admiraţia tâmpă pentru alde «instructorul CC al PCR» Ion Ianoşi. După lectură, mai stăm de vorbă.

Pe iubitorii de romane bune şi... ample îi rog să nu-l scape pe cel recent al lui Radu Pavel Gheo, «Noapte bună, copii!». E o naraţiune solidă ce redă experienţele tragi-comico-cinico-sadice ale unui emigrant român în patria tuturor posibilităţilor (completaţi, după inspiraţie, Statele Unite sau România!). Garantez senzaţii estetice (şi nu numai) maxime. «Crimă şi moralitate», palpitanta culegere din eseurile cu tentă politico-morală ale Ilenei Mălăncioiu, îi va satisface, cu siguranţă, pe toţi cei care mai cred în valoarea terapeutică a eticului. De citit neapărat vara aceasta, în ciuda titlului care nu prea sugerează ideea de vacanţă şi relaxare.

Dacă reuşiţi s-o procuraţi (eu am cumpărat penultimul exemplat de la librăria Anthony Frost), sunt sigur că "A New Literary History of America", scoasă la Harvard University Press, sub îngrijirea lui Greil Marcus şi Werner Sollors, o să vă modifice radical concepţia despre însăşi ideea de istorie literară. Am răsfoit-o mai întâi, prin toamnă, într-o librărie newyorkeză şi reacţia a fost una de respingere: «Încă o aberaţie postmodernistă! ». Apoi l-am des - coperit pe YouTube pe editorul din spatele cărţii, Lindsay Waters, «the premier academic editor of America», după cum mi-l descria un prieten. M-au şocat şi încântat cuvintele sale: «Modest vorbind, ce-mi propun e să transform zona tipăriturilor umaniste!».

Ce-a ieşit e o minune: peste o mie de pagini de comentarii în care literatura se dovedeşte argintul viu care adună într-un spaţiu magic şi blues- ul, şi puştile Winchester, Chaplin şi uraganul Katrina, descrierea meciurilor de box din care s-a născut limbajul romanelor «hardboiled », şi creaţia lui Bob Dylan, ba chiar şi, în câteva desene sugestive, istoria ascensiunii lui Barack Obama.

O carte de-o vioiciune fantastică, pe care o poţi citi cum ai chef: de la început spre sfârşit, pe sărite, în combinaţii de titluri şi teme şi în orice modalitate îţi trece prin cap într-o zi de vacanţă. Nu e o istorie «introductivă», ci mai degrabă una «pour les raffinés». Ea răspunde, la modul superior, cerinţei adresate cândva de Lionel Trilling fiinţei umane din spaţiul culturii şi ideilor atunci când considera că ceea ce trebuie să-l caracterizeze e "obligaţia morală de a fi inteligent."

În fine, o lectură obligatorie pentru iubitorii autorului exoticelor aventuri ale lui Maitrey: o confesiune intelectuală debordând de farmec, «Şantier 2. Un itinerar în căutarea lui Mircea Eliade», de Cornel Ungureanu. Şi, pour la bonne bouche, una din marile cărţi ale veacului trecut, din care s-au înfruptat cu lăcomie mulţi dintre scriitorii aureolaţi de glorie ai planetei: «Curcubeul gravitaţiei», de Thomas Pynchon. Un regal!" (Mircea Mihăieş)

SIMONA SORA RECOMANDĂ

De la Ion Vianu la Jean-François Revel

    * "Amor intellectualis", ultima carte a lui Ion Vianu, (Polirom, 2010), o extraordinară autobiografie cu inserturi ficţionale, un roman de formare în care principalul personaj este o alegorie.

    * Dan C. Mihăilescu, "Despre Cioran şi fascinaţia nebuniei", (Humanitas, 2010), un portret al lui E.M. Cioran, pornind de la imensa sa corespondenţă, purtată fără oprire vreme de jumătate de secol.

    * Radu Pavel Gheo, "Noapte bună, copii!" (Polirom, 2010), romanul unei generaţii (şi a mea) care a crescut cu gândul evadării din România comunistă.

    * Andrei Pleşu, "Note, zile, stări" (Humanitas, 2010), un (pseudo)jurnal impecabil stilistic din care eul diaristic reuşeşte să dispară mai mult decît şi-ar dori un bun cititor (vag voyeur) de literatură personală.

    * Jean-François Revel, "Matthieu Ricard, Călugărul şi filozoful" (Editura Irecson, 2005), un dialog între un agnostic şi un credincios practicant care se pot nu doar înţelege reciproc, ci şi iubi până la capăt.