Raul FLOREA: Cum arată viitorul PDL

Pentru PDL, ascensiunea Elenei Udrea este un semnal cel puţin la fel de important precum prăbuşirea în sondaje. Fiorul celor douăsprezece procente în care atârnă pedeliştii reactivează reflexele de supravieţuire celor obişnuiţi până mai ieri să vorbească emfatic despre misiunea lor de reformare a statului. Iar reflexul pe care poţi conta în PDL este cel care te aduce mai aproape de şefa Turismului. Mesajul transmis zilele acestea de doamna Udrea, cum că ceasul remanieriii se apropie, nu este doar o delimitare de cabinetul Boc şi de colegii care ar putea să se simtă vizaţi de faptul că nu au "confirmat", ci şi clarificarea faptului că deţine deja suficientă putere pentru a stabili cine pleacă şi cine rămâne.

Mesajul a prins foarte repede la pedeliştii care au suficientă ambiţie încât să nu se lase descurajaţi doar de frica de a ieşi pe stradă. Şi la cei care au deja funcţii în guvern şi la cei care şi le doresc. A demonstrat-o foarte bine prezenţa ministrului Educaţiei, arădeanul Daniel Funeriu, la prima şedinţă a PDL Bucureşti prezidată de Elena Udrea. La fel de bine o demonstrează ieşirea la rampă a deputatului Cezar Preda, care îşi înfige colţii în oricine ar încerca s-o contrazică pe colega sa de judeţ.

Pe de altă parte, avertizarea lansată de Udrea are o ţintă ceva mai îndepărtată. Cuplată cu precizarea că "preşedintele are atributul constituţional să ceară demisia miniştrilor", afirmaţia cum că "cei care nu au respectat imperativul" nu mai au nici o şansă de a rămâne în guvern, poate fi interpretată ca o aluzie la tabăra greilor Blaga-Videanu-Berceanu. Ironică sau nu, declaraţia prim-vicepreşedintelui Adriean Videanu care vede un "guvern perfect" vine cum nu se poate mai bine drept pretext pentru a i se cere să facă pasul înapoi. Aruncat în afara guvernului, Videanu ar urma să ia cu el o parte din deficitul de imagine. Din exterior, PDL ar da iluzia lepădării de vilele din Snagov, condamnării lăcomiei şi parvenitismului, în timp ce în interior, lucrurile s-ar simplifica. Cu un Berceanu care nu dă semne că îşi doreşte cu tot dinadinsul funcţii politice, în faţa Elenei Udrea ar mai sta doar Vasile Blaga, iar deznodământul competiţiei va depinde de rapiditatea cu care cei doi vor acapara terenul lăsat liber de ministrul Economiei.

Lupta pentru putere se va da, însă, faţă de cu totul alte coordonate decât până acum. După o guvernare care a lăsat înainte de toate impresia slăbiciunii, haosului şi minciunii, pedeliştii nu mai pot conta nici măcar pe susţinătorii fanatici ai lui Traian Băsescu, împuţinaţi pe zi ce trece. Firesc ar fi ca partidul prezidenţial să continue linia descendentă şi după remanierea prezisă de Udrea, urmând ca şi până acum traseul celui care l-a adus în lumina reflectoarelor. Cu un nivel de încredere ajuns la o limită de neînchipuit în urmă cu un an, PDL va trebui să o ia uşor-uşor de la zero şi să-şi reconfigureze maşinăria aducătoare de voturi. Întrebarea e: cu ce diferă esenţial, din punct de vedere politic, cei care îşi dispută succesiunea în PDL faţă de cel care le-a servit drept model?