Faptul că premierul Tăriceanu a oferit sindicatelor (după ce şi-a reevaluat cei trei parametri economici şi a constatat că unul singur, PIB, e de ajuns) salariul minim solicitat (540 de lei de la 1 octombrie şi 600 de lei de la 1 ianuarie) nu constituie deloc o surpriză ci o respectare a parametrilor electorali. În plus, când ai în sectorul bugetar salarii de peste 10.000 de euro (la diverse agenţii şi ministere) e mai bine să dai 40-100 de lei şi să închizi discuţia. Surpriza mare a venit aşadar nu de la salariul minim garantat - ci de la justiţia minimă negarantată: DNA a dat NUP

în dosarele de "spionaj şi trădare" ale dlor Zsolt Nagy şi Codruţ Şereş et Co. Iată o adevărată bombă! Vasăzică, n-avem spionaj, n-avem trădare, n-avem nici măcar o minimă corupţie! Asta-i vestea bună. Rezultă că piloţii "Schumacher şi Hakinen" (cum erau denumiţi dnii Nagy şi Şereş de către bulgarul Stancev în înregistrările SRI) şi-au condus cât se poate de sportiv ministerele depăşind cu succes traficul de influenţă pe care reflexele securistice ale SRI l-au încadrat la "spionaj şi trădare" pentru a crea emoţii justiţiare suplimentare. Câtă dreptate aveau, aşadar, dnii Şereş şi Nagy când îşi exprimau încrederea în Justiţie! În general, la noi cea mai mare încredere în Justiţie o au vinovaţii (prietenii lor ştiu de ce) în timp ce nevinovaţii n-au aproape deloc. Asta ar fi versiunea scurtă. Varianta mai amănunţită a acestui spectaculos NUP dat chiar de DNA (spaima Coaliţiei şi preferata Comisiei Europene) include două repere semnificative: vizita premierului Tăriceanu la şeful SRI cu două zile înainte de NUP şi apropiata expirare a mandatului dlui Daniel Morar la DNA. Or, dl Morar tocmai şi-a exprimat dorinţa pentru un nou mandat iar ministrul justiţiei n-a exclus posibilitatea - cu atât mai mult cu cât menţinerea dlui Morar ar fi un semnal bun la Bruxelles. Aşa încât, trebuia ca şi DNA să dea un semnal de înţelegere - şi l-a dat după ce SRI şi-o fi retras brusc înregistrările scoţându-şi piloţeii din cursă. Cam aşa arată lucrurile privite cu toată suspiciunea necesară. Cine ne-o fi păcălit mai tare cu aceste dosare? Cei care le-au umflat ori cei care le-au casat? Oricum, semnalul celui de-al doilea (eventual) mandat al dlui Morar va fi clar: altă făină se macină acum la moară, se-ntorc boierii roşii la Palat şi vântul nu mai bate şi morile au stat. S-ar zice că, epuizată de războiul retoric împotriva corupţiei, România a trecut la lupta pentru pace cu ea.

Tia Serbanescu - Curentul