S-avem puţintică răbdare. Şi să arătăm un dram de decenţă. Să nu-i cântăm prohodul de viu. Să depăşim afectarea lăcrimoasă, sinceră sau ipocrită a politicienilor şi să observăm un lucru simplu: Ion Iliescu nu s-a dus, nu se retrage nicăieri şi nici nu face un pas în spate. Pur şi simplu nu mai candidează pentru Parlam
ent. A fugit din azil, căci asta a devenit Legislativul, un azil al pensionarilor de toate vârstele, de la 20 la 80 de ani. Citind fluxul interminabil de 'reacţii' la decizia lui Ion Iliescu de a nu mai candida, am aflat că acesta este 'scârbit de politică' (C.V. Tudor), 'îi e frică' de votul uninominal (Valeriu Stoica), 'protestează' împotriva noului sistem electoral (Lucian Bolcaş), a înţeles că, 'pentru generaţia sa', votul uninominal e 'mai dificil' decât cel pe liste (Vasile Dâncu), se retrage 'din cauza vârstei' (Theodor Stolojan), vrea să-i 'mobilizeze şi să-i motiveze' mai bine pe candidaţii PSD la nivel naţional (Mircea Geoană) sau, pur şi simplu, vrea să susţină 'nişte idei' (Dan Voiculescu). S-au creat instant comitete de iniţiativă care să-l 'convingă pe domnul preşedinte' să revină (Valer Dorneanu), s-a cerut depistarea unor 'argumente puternice' pentru readucerea pe şine a celui deraiat (Adrian Năstase) şi s-a propus chiar crearea funcţiei de 'senator de drept' pentru foştii şefi de stat (Nicolae Văcăroiu).
Şi-n timp ce pe agenţiile de ştiri se developa 'biografia' celui plecat nu se ştie unde, gestul său atingea absolutul co(s)mic: 'Încet-încet, se încheie o epocă' (Marko Bela) şi 'Ion Iliescu a fost blestemul României' (Constantin Ticu Dumitrescu). Un anunţ banal, transformat de corul antic într-unul 'planetar', explică rezistenţa la timp a eternului şi fascinantului patriarh al politicii româneşti: ştiinţa de a lucra cu istoria şi cu sentimentele muritorilor de rând. Un lucru i-a plăcut în viaţă d-lui Iliescu: să fie lângă putere. De aceea, a înţeles repede că Senatul este un sanatoriu, nu un loc unde se iau deciziile mari. Băi termale, plictiseală generală, lene şi chiul, nu adrenalină. În ultima legislatură, Ion Iliescu a fost un parlamentar şters. Potrivit ultimului studiu IPP, este în topul absenţilor. De multe ori, nici nu-l remarci în plen: un simplu bătrânel plictisit, cenuşiu şi lipsit de sânge în obraji, privind în gol, din banca întâi a grupului social-democrat. Unul între mulţi. S-a înviorat doar când l-a salvat pe Călin Popescu Tăriceanu de la moţiune sau când l-a suspendat pe Traian Băsescu. Dar astfel de delicii politice sunt puţine şi apar rar. În rest, în Parlament e o atmosferă de alienare ca-n 'Zbor deasupra unui cuib de cuci'. Nu-i de mirare că, la sinergiile lui, Ion Iliescu n-a mai rezistat şi a sărit gardul. Viaţa politică e în altă parte. Noul sistem de vot uninominal schimbă radical harta puterii. Majoritatea candidaţilor vor fi oamenii de casă ai 'barosanilor locali' - lupta politică se mută, prin urmare, la partid, acolo unde balanţa centru-teritoriu este, pentru prima oară, dezechilibrată în favoarea tovarăşilor 'primi' din judeţe. Mulţi parlamentari vor fi, în realitate, marionetele unor şefi locali, cu chip, ca Marian Oprişan sau Nicuşor Constantinescu, sau doar cu cont. Când spune că se va dedica vieţii de partid, Ion Iliescu nu face o piruetă diplomatică. PSD chiar a devenit o miză. La Mamaia, 'barosanii' locali i-au fost aliaţi să spulbere Grupul de la Cluj. Mâine vor vrea să conducă partidul. Pentru Ion Iliescu, prima bătălie va fi să-şi impună cât mai mulţi apropiaţi în colegii bune, chiar călcând peste aranjamentele locale.Dar acestea sunt detalii ale vieţii de partid. Nu ştiu dacă românii mai sunt sau nu interesaţi de Ion Iliescu. Cert este că politicienii sunt obsedaţi de el. Aceasta este concluzia zilei de ieri. Nu pot să nu remarc încă o dată efectul comic creat de alăturarea bocetelor şi a jubilaţiilor politice. Cum te-ai dus şi ne-ai lăsat, bine că te-ai dus, chiar te-ai dus?! Americanii caută apă pe Marte, chinezii se pregătesc să trimită oameni pe Lună, iar indienii plantează sateliţi pe orbită. Pământul nostru se învârte, iată, şi după 18 ani, tot în jurul lui Ion Iliescu.
Florin NEGRUŢIU - Gandul