Ion Iliescu a anuntat ieri, pe blogul sau, ca nu mai candideaza pentru un nou mandat de parlamentar.
♦ El si-a justificat decizia prin faptul ca nu mai are nici o motivatie de a participa la cursa electorala.
♦ “Este mult mai util si firesc, de data aceasta, sa las locul unui candidat tanar”, a mai declarat Ion

Iliescu.
♦ Reactiile politicienilor, la aflarea vestii, au fost impartite.
♦ Unii au inteles, altii au rasuflat usurati.
♦ Retragerea lui Iliescu din competitia politica poate insemna sfarsitul unei epoci dominate de reflexul pavlovian al “tatucului” in societatea romaneasca.
♦ Primele sale doua mandate de presedinte al Romaniei au fost profund marcate de marile convulsii sociale provocate de evenimentele din decembrie 1989 si de mineriadele care au urmat.
♦ Impuscarea sotilor Ceausescu, “teroristii care trag din toate pozitiile”, aducerea minerilor la Bucuresti, debarcarea lui Roman, numirea lui Vacaroiu, “sinergia faptelor” sau “mai, animalule” sunt doar cateva “amintiri” pe care Ion Iliescu le lasa mostenire urmasilor din PSD.

Adulat de unii, criticat de altii, dar respectat la unison si de prieteni, si de adversari politici, Ion Iliescu face de buna-voie un pas inapoi, din prim - planul vietii politice. Cel mai longeviv sef de stat de dupa ‘89, cu trei mandate la activ, Ion Iliescu nu mai vrea sa candideze pe „culoarul atĺt de strĺmt” al colegiului uninominal, dupa ce a cĺstigat competitiile electorale in circumscriptia numita Romĺnia. „De unul singur, intr-un colegiu, nu mai am nici o motivatie sa mai particip la o cursa electorala”, scrie presedintele-blogger pe pagina personala de net. Ramâne totusi in politica, merge in campanie alaturi de candidatii social-democrati si va incerca sa consolideze imaginea PSD ca partid european de stĺnga.

S-a decis. Presedintele de onoare al PSD Ion Iliescu nu mai candideaza pentru un nou mandat parlamentar. Dupa ce a ocupat vreme de 10 ani functia suprema in stat si alti 8 ani- fotoliul de senator, Ion Iliescu anunta ferm pe blogul personal ca nu mai e interesat sa mai participe la scrutinul uninominal din toamna, mai ales ca nu mai poate fi locomotiva pentru colegii sai inscrisi pe listele de partid. „De unul singur, intr-un colegiu- indiferent unde este, nu am nici o motivatie sa mai particip la o cursa electorala”, explica liderul PSD. El fusese invitat, cu ceva timp in urma, de mai multi presedinti de filiala sa candideze intr-unul din colegiile uninominale din judetele lor.

Nu paraseste partidul
“Nu este vorba de a parasi partidul sau activitatea politica. Ci, pur si simplu, din punct de vedere al campaniei electorale-nu ma mai intereseaza aceasta competitie”, subliniaza presedintele de onoare al social-democratilor, adaugand ca in conditiile votului pe liste ar fi considerat prezenta sa “utila”,“ca factor propulsor pentru promovarea unei liste de candidati ai PSD”. Pentru adversarii politici care s-au grabit sa puna retragerea sa pe seama unei nejustificate “temeri” in fata uninominalului, Iliescu explica ferm ca toate competitiile pentru postul de presedinte al Romaniei au fost “eminamente uninominale”. Asa ca, trecut deja de 4 ori prin “furcile” uninominalului pentru Cotroceni, Iliescu nu mai gaseste acum nici o satisfactie sa intre intr-un uninominal pentru un sfert de judet. “Este mult mai util si firesc, de data aceasta, sa las locul unui candidat tanar. Nici activitatea parlamentara, activitate de uzura si care solicita mult timp, nu ma mai atrage”.

Se implica in actiuni personale
Cititorilor sai de pe blog, el le declara ca isi va indrepta atentia spre proiecte de dezvoltare durabila, dialoguri cu mediul intelectual si catre actiuni de promovare a social-democratiei romanesti. Nu se implica nici in viitorul Executiv al PSD, nici in organizarea partidului, ci doar la nivel ideologic, pentru cresterea influentei in diverse medii. “Prezenta mea poate fi utila si pentru evitarea unor excese, pentru mai mult echilibru, pentru calmarea unor impetuozitati si afirmarea explicita a PSD ca exponent al stangii moderne in Romania”, mai promite Iliescu. Informatia despre posibila retragere a liderului PSD au aparut inca de acum doua saptamani, Ion Iliescu precizand off the record unui jurnalist ca “are o varsta” si se gandeste sa nu mai candideze la alegerile parlamentare. El a raspuns atunci unei intrebari legate de colegiul in care ar fi interesat sa candideze, aratand ca “in primul rand, trebuie sa vedem daca mai sunt interesat sa candidez”. Presedintele mai spunea , tot atunci, ca daca la votul pe liste locul ramas liber prin retragerea unui parlamentar revenea urmatorului plasat pe lista, o data cu votul uninominal, vacantarea unui scaun de senator va conduce automat la noi alegeri in colegiul respectiv. Posibila retragere a fost comentata de colegii sai din PSD care se aratau convinsi ca presedintele lor de onoare se va razgandi si va candida, intrucat “viitorul Parlament are nevoie de experienta si intelepciunea dlui Iliescu”.

Acum patru ani…
Cu aproape patru ani in urma, in decembrie 2004, la o discutie cu presa straina acreditata la Cotroceni, Iliescu marturisea ca la 74 de ani se gandeste sa se retraga, dar nu definitiv. “ Mai am inca un rol de jucat in Romania”, afirma el la acea data. “Daca as avea de ales, as prefera sa-mi petrec timpul citind si scriind, dar simt ca partidul inca are nevoie de mine”, marturisea fostul sef al statului.
(Luminita Castali)

No comment la Cotroceni
Contactati de ziarul „Gardianul“, reprezentantii Administratiei Prezidentiale nu au comentat decizia lui Ion Iliescu de a nu mai candida la alegerile parlamentare din toamna. Potrivit surselor citate, aceasta este o problema care nu intra in atributiile Administratiei Prezidentiale si a presedintelui Basescu, astfel incât nu poate fi dat nici un comentariu.
(E. Neacsu)

Revolutia tovarasilor. Mineriadele din ianuarie-iunie 1990. Iliescu catre mineri: Exemplul dumneavoastra a fost plin de imbarbatare
Pe 22 decembrie 1989, in jurul orelor 14.30 – 15.00, Ion Iliescu a aparut pentru prima oara in Studioul 5 al Televiziunii Române Libere, unde a tinut primul sau discurs in calitate de succesor inca neoficializat al lui Nicolae Ceausescu. La acea ora, el avea deja sprijinul Armatei dar si al sefului fostei Securitati pentru preluarea puterii. Director al Editurii Tehnice, Ion Iliescu si-a inceput discursul catre natiune cu apelativul „Stimati tovarasi” si a atacat politica lui Ceausescu. I-a invitat apoi, pe fostii militanti de frunte ai PCR sa se intĺlneasca in sediul fostului Comitet Central al partidului. Redam mai jos cĺteva fragmente din acest prim discurs al lui Iliescu.



„Va veni vremea judecatii pe baza de… judecata ordonata”. Stimati tovarasi, prieteni, cetateni, sunt si eu stapânit de emotie ca si toti ceilalti care au vorbit înaintea mea si ca toti cetatenii acestei tari, care traiesc momente exceptionale.(…) Vinovatul principal este Ceausescu (voce din off: Asa e!). Acest om fara inima, fara suflet, fara creier (voce din off: fara ratiune)... fara ratiune...care nu voia sa cedeze, un fanatic care stapanea cu metode medievale aceasta tara si a ajuns pâna la aceasta situatie dramatica de-a deschide foc, de-a... de-a comanda foc împotriva oamenilor acestei tari. Si avea nerusinarea sa vorbeasca în numele poporului! Sa vorbeasca în numele apararii suveranitatii si independentei nationale! Cine? El? Care a pus în pericol soarta acestei tari si a împins în mizerie poporul acestei tari. Si, precum vedeti, a fugit, a fugit ca un nerusinat, când a trebuit sa dea socoteala în fata poporului. Un iresponsabil! Se fac vinovati si altii. Va veni vremea judecatii limpede, lucide, pe baza de judecata ordonata (în sensul de ordine - n.a.).

Dupa ce a inabusit in sange revolta timisorenilor, «armata se afla alaturi de popor»
„(…)Am vorbit la telefon acum 20 de minute cu generalul Victor Stanculescu. Se afla la MApN, a dat dispozitie, s-au retras trupele care erau dispuse în oras cu dispozitie de a trage, a întors inapoi o coloana de blindate care fusese ordonata sa vina dinspre Pitesti spre Bucuresti... (aplauze, bravo!)... iar... la Sibiu era o situatie incordata, unitatile Securitatii au atacat unitatea militara... Eu sper, nu stiu unde se afla, pentru ca la Ministerul de Interne nu mai e nimeni, generalul Stanculescu n-a mai putut sa intre în legaturi operative cu nimeni din partea M.I., probabil ca si ei au fugit ca si conducerea politica... Apelam la unitatile Securitatii si la securisti, asa cum s-a mai facut apel de la acest microfon, sa se trezeasca în acest ultim ceas... sa se lepede de aceasta... clica ordinara de tradatori ai patriei. ~stia sunt tradatorii patriei. Nu Milea pe care l-au ucis... (insinuare ca l-a ucis Securitatea! - n.a.) Deci, tovarasi, în momentul de fata exista garantii ca armata se afla alaturi de popor. Sper ca acest apel sa ajunga la toate unitatile din tara, sa ajunga si la unitatile Securitatii si la cei din aparatul securitatii care au fost împinsi spre aceasta crima odioasa”.

«La sediul Comitetului Central sa vina toti cei responsabili care se pot angaja in aceasta opera constructiva»
„(…)Vom constitui in cursul acestei zile un comitet al salvarii nationale, care sa inceapa sa puna ordine... (aplauze). Fac apel, acum este trei fara un sfert (14:45)... In jur de ora cinci (17:00), la sediul Comitetului Central sa vina toti cei responsabili care se pot angaja în aceasta opera constructiva de care trebuie sa ne apucam înca de astazi, inclusiv la cei sase militanti ai partidului, care au dat dovada de patriotism, care s-au adresat tarii, care au facut apel la luciditate si catre Ceausescu, s-a dovedit incapabil de asa ceva, alti asemenea militanti care sunt (poate mai bine trebuie chemati aici, aici trebuie sa... aici... - spune cineva), la sediul Comitetului Central se afla reprezentantii populatiei. Am vorbit la telefon cu cabinetul nr. 1 (râsete). Nu mai era nici persoana nr. 1, nici secretarul si secretariatul acestei persoane. Mi-a raspuns un tovaras Luca, nu stiu cine o fi saracul, mi-a spus ca el si alti câtiva, care fac parte dintr-un Comitet National, sunt acolo. Mi-au cerut sa ma prezint. I-am spus cine sunt, nu m-a cunoscut omul si n-am putut sa inchei un dialog”.

«Au intinat numai numele Partidului Comunist»
„(…)Pericolul cel mai mare care ne paste acuma este sa se declanseze anarhie. Deja sunt semnalari ca grupuri de cetateni dezordonati, dezorganizati devasteaza magazine, sparg vitrine. Asta nu-i un semn bun pentru schimbarea, pentru transformarile care au loc astazi in tara, trebuie ca poporul sa actioneze ca o forta ordonata si organizata... sa se vada ca aici se face ordine. Cu contributia, cu participarea, cu prezenta oamenilor muncii, cu participarea activa a poporului si nu a unor conducatori care s-au autointitulat conducatori, s-au autointitulat alesi ai poporului, s-au autointitulat comunisti, nu au nimic de-a face nici cu socialismul, nici cu ideologia... comunismului stiintific... Au intinat numai numele Partidului Comunist Român, au intinat numai memoria celor care si-au dat viata pentru cauza socialismului in aceasta tara. Dar noi trebuie sa ne organizam, trebuie sa asiguram desfasurarea normala a lucrurilor”. Dupa acest prim discurs, Ion Iliescu s-a dus la sediul MapN, unde a pus la cale preluarea puterii. Ulterior a revenit la sediul CC al PCR, unde din balcon a anuntat disparitia Securitatii. „Stimati cetateni! Procesul inceput este ireversibil. Practic, Securitatea nu mai exista (Uraaa!). Organele Ministerului de Interne au trecut in subordinea Armatei. De aceea, va rugam... De acum avem o singura forta de ordine publica: Armata si organele de ordine publica ale Ministerului de Interne subordonate Armatei (Uraaa... Se scandeaza „Armata e cu noi”). Generalul Gusa, seful Marelui Stat Major, se afla lânga mine. Impreuna am discutat aceste masuri la comandamentul militar. Ii dau cuvantul pentru doua vorbe”.

«Am intrat in legatura cu Ambasada sovietica»
Dupa orele 17.00, noii lideri ai revolutiei, sprijiniti de Armata, s-au izolat intr-o incapere din sediul fostului sediu al CC si au stabilit numele viitoarei formatiuni politice care va conduce România. I-au spus Consiliul Frontului Salvarii Nationale. La finalul discutiei, dupa ce Alexandru Bârladeanu a atras atentia ca trebuie informata „opinia publica straina” despre noua vonducere, Ion Iliescu i-a informat pe participantii la discutii ca a transmis deja „semnalul” catre Ambasada societica de la Bucuresti. „Alexandru Bârladeanu: Domnule Iliescu, categoric ar trebui o fraza care sa spuna poporului care va fi realitatea politica viitoare... ca mergem spre democratie... spre satisfacerea nevoilor poporului... Al doilea: ne trebuie o fraza pentru opinia publica straina, fraza ca ne pastram aliantele si ca nu schimbam angajamentele internationale. Ion Iliescu: Vreau sa va spun ca am intrat in legatura cu Ambasada sovietica si le-am transmis situatia in care ne aflam, ca sa comunice la Moscova, sa se stie cine suntem si ce vrem. Asta le-am spus deja”.

Cu voia dumneavoastra, ultimul pe lista, Ion Iliescu!
In seara lui 22 decembrie, Ion Iliescu a citit comunicatul catre tara al Consiliului Frontului Salvarii Nationale ce continea, in 10 puncte, platforma program a noii structuri de conducerea tarii. In final, el a dat citire listei membrilor CFSN care incepea cu disidentii Doina Cornea, Ana Blandiana, Mircea Dinescu si se incheia cu el insusi. „…Si, cu voia dumneavoastra, ultimul pe lista, Ion Iliescu!” a incheiat fostul director al Editurii Tehnice.
(Dan Badea)

28 IANUARIE 1990
In Piata Victoriei are loc un mare miting de protest al membrilor si simpatizantilor partidelor istorice – PNTCD si PNL - precum si al altor formatiuni democratice, impotriva hotararii FSN de a participa la alegerile programate pentru luna mai. Ion Iliescu, dupa o vizita intempestiva a ministrului de externe sovietic Sevardnadze la Bucuresti, uita repede de afirmatia facuta in repetate rĺnduri dupa 22 decembrie ‘89, anume ca FSN constituie doar o foraa politica provizorie, care si-a asumat raspunderea de a organiza alegerile si detine puterea doar pentru gestionarea treburilor tarii, si anunta participarea FSN la alegerile din mai. Spre seara, FSN organizeaza o contra manifestatie a simpatizantilor Frontului: apar muncitori de la IMGB, ICTB, IMMR, IIRUC, precum si mineri adusi cu trenul din Valea Jiului inarmati cu bate, rangi, topoare si alte argumente contondente. A doua zi, pe 29 ianuarie, sub lozinca “Lasati guvernul sa gandeasca”, minerii si muncitorii sus mentionati devasteaza sediile PNTCD si PNL, dupa ce li s-a spus ca acolo sunt arme si droguri. Aparatele XEROX le sunt prezentate drept masini de fabricat dolari. Reactia minerilor la zvonuri, cum am vazut, fusese testata inca din anii ‘60-’70. La sfarsit, Iliescu multumeste agresorilor, pentru sprijin.

28 FEBRUARIE 1990
In Piata Victoriei are loc o manifestatie pasnica impotriva Securitatii. Spre pranz, un grup de mineri condus de un anume Szekely (un pezevenghi, sustine Iliescu) ataca sediul Guvernului, forteaza intrarea, sparg geamurile, distrug mobilierul si se incaiera cu soldatii, totul va fi prezentat ulterior la TVR, drept o consecinta a manifestatiei initiale, pentru a soca opinia publica, exact ca in manualele de maskirovka. Seara, Miron Cozma si delegatia ortacilor incep tratative la guvern si anunta ca vor reveni de cate ori li se va cere.

14 IUNIE 1990
12.000 de mineri – alertati de oprirea emisiei TVR din seara de 13 iunie, cand Iliescu a acuzat grupuri legionare de actiuni provocatoare (incendierea unor masini, atacarea sediului M.I. etc) - sosesc la Bucuresti. Minerii sunt imediat transportati cu autocamioanele in Piata Universitatii, unde se dedau la atrocitati care vor ingrozi opinia publica internationala, aruncand Romania pentru cĺtiva ani de zile la coltul istoriei. Minerii aresteaza, cot la cot cu politia, devasteaza Institutul de Arhitectura si Facultatea de Geologie. Li se spusesera ca acolo studentii ascundeau droguri. Scop in care minerilor li se aratase o punga cu faina (dupa modelul xeroxului, care fabrica dolari la liberali). Este arestat de catre mineri liderul Pietei Universitatii, Marian Munteanu, despre care minerilor li se spusesera ca e legionar, iar un miner a incercat chiar sa-l decapiteze. Sunt devastate din nou sediile partidelor istorice, locuinta lui Ion Ratiu si este cautat insistent Corneliu Coposu. In premiera, sunt devastate sediile publicatiilor “Romania libera”, “Dreptatea”, “Expres”, “Baricada”. Minerii interzic aparitia “Romaniei libere”. Bilant oficial: sase morti si 560 de raniti, in evenimentele din 13-15 iunie. La sfĺrsit, Ion Iliescu multumeste public minerilor, la Complexul Expozitional: “Exemplul dumneavoastra a fost plin de imbarbatare pentru toti cei de bine, care doresc progresul societatii romanesti (...). Cu ajutorul dumneavoastra au fost descoperite in subsolul cladirii PNT depozite de “sticle incendiare”, de “droguri”, de “seringi”, cu care s-au injectat droguri unora din cei care stateau in Piata Universitatii, si “armament”.” Exact ca la carte! Cum scrie in manualul de maskirovka, arta dezinformarii, a intoxicarii si manipularii in masa. Cineva, se vede treaba, absolvise cu brio cursurile Sectiei A, din cadrul “Directoratului I al KGB-ului”, in timpul studiilor la Moscova. Cineva stia prea bine care sunt reactiile minerilor la zvonuri si evenimente unice. Cineva cunostea de minune cum se face spalarea creierelor prin intoxicare si manipulare in masa.
(Vladimir Alexe, Candidatul Manciurin)

Gratieri controversate
Lista gratiatilor presedintelui Ion Iliescu este destul de lunga, motiv pentru care prezentam mai jos dintre gratierile controversate, legate de tovarasii sai de la revolutie, pe care acesta le-a semnat.
1. Membrii Comitetului Politic Executiv al Comitetului Central al PCR, condamnati pentru ca în sedintele C.P.Ex. au aprobat reprimarea revolutiei.
2.Traian Cozma, capitan de militie, vinovat de a fi facut acte false pentru mai multi generali si colonei implicati în reprimarea revolutiei la Timisoara, beneficiar al gratierii prin Decretul-Lege nr. 23/1990.
3. Nicolae Ghircoias, colonel de militie care a furat si distrus evidentele Spitalului judetean Timis cu privire la mortii si ranitii din perioada revolutiei, condamnat la 4 ani închisoare dar cu constatarea ca pedeapsa este în întregime gratiata prin Decretul-Lege nr. 23/1990(Ghircoias este si beneficiar al amnistiei din Decretul 3/1990, pentru o alta infractiune savîrsita în perioada revolutiei - favorizarea infractorului).
4. Prin Decretul nr. 194 din 13 martie 2002 a fost gratiat Hejja Dezideriu, care în timpul revolutiei din 1989 participase la uciderea ofiterului de militie, colonel post mortem Agache Aurel din Targu Secuiesc.
5. General M.Ap.N. Constantin Rotariu, locotenent-colonel M.Ap.N. Ion Paun si capitan M.Ap.N. Constantin Gheorghe, condamnati pentru crimele savîrsite în zona Calea Lipovei din Timisoara (6 morti si 30 raniti), gratiati prin Decretul nr. 727 din 2002.
6. Iosif Veverca, maior de militie condamnat pentru uciderea în timpul revolutiei la Timisoara a tĺnarului Ianos Paris, gratiat în decembrie 2003.
7. Grigorie Ghita, general de militie, condamnat la 6 ani de închisoare în Dosarul Otopeni, a fost gratiat în anul 2003
8. Ion Corpodeanu, locotenent colonel de militie, condamnat pentru omor deosebit de grav savîrsit în timpul revolutiei la Timisoara, gratiat în acelasi decret în care a fost gratiat si Miron Cozma.

“Ghinion” Iliescu a speriat Vestul
Chiar din primii ani de mandat, lui Iliescu i s-a dus vestea ca poarta ghinion, de unde si porecla “Ghinion Iliescu”. Se spunea ca persoanele care au contacte cu Iliescu sunt urmarite de ghinion. Si “gurile rele” enumerau cazurile: Victor Stanculescu (a pierdut postul de ministru al Apararii), Petre Roman (inlaturat din postul de premier), Miron Cozma (a ajuns in inchisoare), presedintele Frantei Francois Mitterand (s-a imbolnavit si a murit), cancelarul german Helmut Kohl (implicat intr-un scandal financiar), secretarul general al NATO Manfred Worner (s-a imbolnavit si a murit), Papa Ioan Paul al II-lea (a alunecat in baie si si-a fracturat un picior).

Iliescu - regele Mihai: prietenie pe muchie de cutit
Iliescu si-a vazut amenintata pozitia de lider al Romaniei de catre regele Mihai inca din primele zile ale anului 1990, cand se vehicula ideea revenirii in tara a fostului suveran. In 1990, regele Mihai a reusit sa vina in tara si s-a indreptat spre Manastirea Curtea de Arges, dar a fost oprit de politie pe autostrada Bucuresti-Pitesti si expulzat. In 1992, regele a reusit sa se intoarca in Romania, pentru cateva ore, fiind aclamat de sute de mii de oameni in Bucuresti, spre ingrijorarea lui Iliescu si a neocomunistilor din jurul lui, care i-au interzis accesul in Romania pentru urmatorii ani. Paradoxal, regele Mihai a fost reprimit oficial in Romania in cel de al treilea mandat al lui Ion Iliescu, cand suveranului i s-a retocedat si Palatul Elisabeta (in 2001). Chiar si dupa plecarea lui Iliescu de la Cotroceni, regele Mihai si Iliescu au mentinut bunele relatii, fostul presedinte fiind invitat, recent, la ceremonia care a marcat nunta de diamant a cuplului regal al Romaniei.

Iliescu a negat Holocaustul, dupa care a revenit...
In vara lui 2003, presedintele de atunci al Romaniei, Ion Iliescu, declansa un scandal international pe un subiect sensibil: Holocaustul. Intr-un interviu acordat ziarului israelian “Ha’aretz”, Ion Iliescu minimaliza Holocaustul in Romania, in perioada celui de al Doilea Razboi Mondial. Mai mult, Iliescu spunea ca nu ar trebui sa se insiste doar pe faptul ca evreii au fost masacrati. “Holocaustul nu a fost doar impotriva populatiei evreiesti din Europa. Multi altii, inclusiv polonezi, au murit la fel ca evreii”, declarat Iliescu pentru “Ha’aretz”. “In Romania perioadei naziste, evreii si comunistii au fost tratati in mod egal. Tatal meu a fost un activist comunist si a fost trimis intr-un lagar. El a murit la varsta de 44 de ani, la mai putin de un an de la iesirea din lagar”, spunea fostul presedinte al Romaniei. Iliescu a comentat si o declaratie a guvernului condus de Adrian Nastase, in care se spunea ca in interiorul Romaniei nu a avut loc Holocaustul. “Guvernul a amendat declaratia pentru ca in continutul ei existau inexactitati. Holocaustul a fost un fenomen general in Europa si astfel de evenimente au avut loc si in Romania. Masacrele de la Bucuresti si Iasi din 1941 si trimiterea evreilor in lagarele din Transnistria au avut loc in Romania si liderii de atunci au fost responsabili pentru aceste evenimente. Cu toate acestea, este imposibil sa acuzam Romania si societatea romaneasca pentru acele fapte”, declara Iliescu. Declaratiile sale au declansat valuri, ulterior atat Iliescu cat si guvernul Nastase fiind obligati sa revina cu explicatii. Parca pentru a-si recunoaste greseala, Iliescu si Nastase au participat anul urmator la ceremoniile legate de comemorarea Holocaustului in Romania, fiind instituita, in premiera, si o Zi a Holocaustului. (Emil Neacsu)

Dosarul «Mineriada», aproape de finalizare, «Decembrie», de musamalizare
Dosarele Revolutiei si mineriadelor au primit o grea lovitura anul trecut, ca urmare a deciziei magistratilor Curtii Constitutionale, care au stabilit ca anchetarea cauzelor in care sunt implicati atât militari, cât si civili nu va mai putea fi efectuata de procurori militari, ci doar de magistrati civili. Aceasta decizie face ca fostul presedinte Ion Iliescu sa scape de ancheta procurorilor militari in dosarele Revolutiei si mineriadelor si ca va fi cercetat doar de procurori civili. În dosarul Revolutiei, ca si în cel al mineriadelor, Asociatia 21 Decembrie a facut anul trecut plângere penala împotriva lui Iliescu, pe care l-a acuzat de genocid. Seful parchetelor militare, Dan Voinea, a declarat anul trecut ca „împotriva lui Ion Iliescu se fac cercetari, inclusiv pentru infractiuni contra pacii si omenirii, respectiv genocid“. Voinea a precizat atunci ca rechizitoriul nu este finalizat si nici nu are un termen pentru finalizare din cauza complexitatii cercetarilor, deoarece trebuie stabilit autorul infractiunilor pentru fiecare victima în parte, ceea ce, din cauza numarului mare al acestora, necesita timp îndelungat. Mai multi comentatori apreciaza ca în aceste conditii toate dosarele instrumentate de procurorul militar Dan Voinea, intre care cele ale Revolutiei si mineriadelor, vor fi practic îngropate, deoarece procurorii civili nu vor fi în stare sa continue cercetarile în aceste cazuri. În dosarul „Mineriada”, Ion Iliescu a fost pus sub învinuire, prin rezolutia din 19 iunie 2007, sub acuzatia ca la data de 13 iunie 1990 ar fi determinat cu intentie interventia în forta a militarilor împotriva manifestantilor din Piata Universitatii din Bucuresti si din alte zone ale Capitalei, fapt ce a avut ca urmare moartea si ranirea prin împuscare a mai multor persoane. Fostul sef al statului era acuzat ca ar fi ordonat interventia militara pentru reprimarea manifestantilor din Piata Universitatii. In document se mentiona ca planul de actiune a fost elaborat din ordinul sau si ca ar fi ordonat interventia militara, cu munitie de razboi, TAB-uri si alte forte, împotriva demonstrantilor, la Televiziune si la sediul Ministerului de Interne împotriva persoanelor care atacau institutia, precum si faptul ca la acea data, la ora 17.35, ar fi cerut sa se foloseasca gaze lacrimogene împotriva manifestantilor din zona sediului MI, fapt ce a avut ca urmare moartea si ranirea prin împuscare a mai multor persoane. In acest mod el si-ar fi depasit atributiile de presedinte ales, prevazute de art. 82 din Decretul Lege nr. 92/1990, se arata în rechizitoriu. Potrivit anchetatorilor, mobilizarea partiala sau generala a armatei putea fi declarata numai cu aprobarea prealabila a Parlamentului, în cazuri exceptionale. Procurorul general al României, Laura Codruta Kovesi, a infirmat, la sfârsitul anului trecut, solutia pusa de generalul Voinea, de punere sub urmarire penala a fostului presedinte Ion Iliescu în dosarul mineriadei din 1990. Ea si-a motivat decizia, invocând probleme de procedura din dosarul mineriadei din iunie 1990 privindu-l pe Ion Iliescu. Kovesi a sustinut ca Voinea era incompatibil sa solutioneze dosarul referitor la Ion Iliescu. Ultima data, Ion Iliescu a fost audiat la Parchetul General în decembrie 2007, unde a dat 12 pagini de declaratii. Dupa audieri, Iliescu a reafirmat ca în 13 iunie actele de vandalism au fost provocate de „asa-zisi grevisti ai foamei”. „Dupa ce s-a evacuat piata de cei care mergeau la spectacole serale, au ramas trei saptamâni asa-zisi grevisti ai foamei. Pe 11 am avut o întelegere cu ei, pe 13 a început evacuarea pietei. Dupa-amiaza si seara zilei de 13 am asistat la acte de vandalism, pur si simplu si politia nu a fost capabila sa faca fata. Si unii încearca sa arunce raspunderea pe factorii de putere, spun ca factori de putere au subminat puterea în acest stat. E aberant, adica cei care reclama sunt faptuitorii de acte anarhice si vandalism în aceasta tara. Am dat o declaratie sintetica (procurorilor – n.r.) în care mi-am exprimat punctele de vedere în legatura cu aceste lucruri”, a mai spus fostul sef al statului. Ion Iliescu a mai sustinut, intr-o scrisoare data publicitatii, ca Petre Roman, premier în vara lui 90, a fost cel care a aprobat „masurile de eliberare” a Pietei Universitatii, propuse de MI. Fostul premier Petre Roman a replicat ca a aprobat, pe 11 iunie 1990, un plan de masuri pentru eliberarea Pietei Universitatii, care a fost pus în aplicare în dimineata de 13 iunie cu jandarmi politisti, dar ca nu a aprobat folosirea TAB-urilor si a munitiei de razboi.

Dosarul „Revocarea Gratierii”: Miron Cozma cere 4 milioane euro pentru abuzurile lui Iliescu
Cu câteva zile inainte de expirarea madatului prezidential, la data de 15 decembrie 2004, Ion Iliescu a semnat un decretul prezidential prin care l-a gratiat pe fostul lider al minerilor, Miron Cozma, numele acestuia aflându-se pe o lista care cuprindea mai multi condamnati gratiati. Urmare a reactiei explozive a opiniei publice, mass-media si intregii clase politice, cu exceptia PRM, care au criticat vehement ceea ce Ion Iliescu calificat a fi „un act de clementa”, Iliescu a facut o noua gafa - a revocat decretul de gratiere dupa publicarea in Monitorul Oficial si dupa ce Miron Cozma parasise Penitenciarul de maxima securitate Rahova. Administratia Prezidentiala a precizat atunci ca Iliescu ar fi decis revocarea decretului de gratiere în urma consultarii cu primul-ministru Adrian Nastase. Ca urmare, Cozma a fost din nou incarcerat, la mai putin de o ora de la luarea deciziei de revocare a gratierii. La data de 15 februarie 2005, Cozma a inregistrat la Curtea de Apel Bucuresti, prin avocat, o actiune prin care a solicitat statului român daune de patru milioane de euro pentru faptul ca a fost eliberat si rearestat, la sfârsitul anului 2004, în urma revocarii decretului privind gratierea sa, alaturi de alte 45 de persoane. Patru luni mai târziu, Cozma a fost pus în libertate de catre Judecatoria Craiova, care a solutionat contestatia la executare a fostului lider al minerilor. Completul de judecata a constatat ca Miron Cozma nu mai poate fi tinut dupa gratii, ca efect al gratierii apreciind ca decretul de revocare dat de fostul presedinte Ion Iliescu nu are efect, si, potrivit Conventiei Europene a Drepturilor Omului, nimeni nu poate fi privat de libertate decât daca împotriva sa exista o sentinta definitiva de condamnare. Dupa inca trei luni, pe 28 septembrie 2005, Miron Cozma, acuzat si de subminarea puterii de stat în dosarul mineriadei de la Costesti, s-a întors la închisoare, în urma deciziei Înaltei Curti de Casatie si Justitie (ÎCCJ). Tribunalul Bucuresti nu i-a aprobat lui Cozma decât 10 mii de euro despagubiri morale pentru cele 178 de zile in care a fost retinut ilegal, urmare a gafelor in cascada ale lui Ion Iliescu. Sentinta a fost mentinuta de Curtea de Apel Bucuresti care a respins ca nefondate atât apelul lui Miron Cozma, care apreciaza despagubirile ca fiind mici, în raport cu prejudiciul suferit, cât si cele ale Ministerului de Finante si Parchetului, care au considerat ca daunele acordate lui Miron Cozma ar fi prea mari. Miron Cozma a facut recurs la Inalta Curte de Casatie si Justitie.
(Catalin Antohe)

Retragerea liderului PSD, dezbatuta intens de politicieni
Chiar daca nu e vorba de o retragere din politica, ci doar din cursa pentru un nou mandat de senator, decizia fostului presedinte este considerata importanta atat de vechii lui colaboratori cat si de liderii politici din toate partidele.
(Calin Popescu)

Premierii lui Iliescu
Adrian Nastase, premier in perioada 2000-2004 scria ieri pe blogul sau ca inca mai spera intr-o razgandire: „Ceea ce pot sa constat este ca, in aceste conditii, viitorul Parlament va fi unul mai sarac, fiind lipsit de aportul unui om ca Ion Iliescu, un om care are si a avut mereu suficienta energie, chibzuinta, inteligenta si dragoste de oameni pentru a fi o inspiratie pentru noi toti. Sunt convins ca Ion Iliescu va ramane in politica si alaturi de PSD, asa cum a si anuntat deja. Este un om care a facut foarte multe pentru Romania, ca presedinte de tara, presedinte de partid si ca parlamentar. Eu sper ca vom gasi argumente puternice pentru a-l convinge sa revina asupra hotararii luate” Nicolae Vacaroiu, premier in perioada 1992-1996 ar vrea ca fostii presedinti sa aiba asigurat un fotoliu de senator de drept: „Ar fi bine sa ne gândim pentru viitor sa legiferam aceasta institutie” In acelasi timp, Vacaroiu ii previne pe adversarii PSD ca nu au motive sa se bucure. “Eu inteleg perfect motivatia presedintelui Iliescu de a nu mai candida si tocmai de aceea îi respect decizia. Chiar daca partidul ar putea pierde un loc sigur în Senat, acela pe care am fi dorit sa candideze Ion Iliescu, faptul ca fostul presedinte al României se va concentra mai mult pe activitatea de partid, va fi cu siguranta un mare câstig pentru PSD. Autoritatea si influenta politica majora exercitata de Ion Iliescu dupa Revolutie nu a fost determinata de o functie sau alta, de prezenta sau absenta sa din Parlament, ci de numeroasele sale realizari pozitive, de constructia politica durabila pe care a coordonat-o pentru România. E vorba despre pastrarea României în granitele sale actuale, despre constructia statului de drept si a economiei de piata”, a comentat Vacaroiu. Theodor Stolojan, premier tehnocrat in perioada 1991-1992, dupa mineriada din 1991, acum prim vicepresedinte PDL, nu este foarte afectat de retragerea celui pe care l-a sustinut la prezidentiale in 1996. “Nu înseamna ca (n.r.- Ion Iliescu) va disparea din viata politica. Este fost sef de stat, prin legile tarii are asigurata toata logistica si va fi în continuare prezent. E o decizie, parerea mea, inevitabila o data cu vârsta. Vine un timp când fiecare trebuie sa pareseasca scena. Categoric, e om politic, asta i-a fost meseria”, a declarat Stolojan, care face si o legatura cu momentul istoric: “Noi în linii mari am încheiat tranzitia, constructia democratiei, desi avem probleme extrem de serioase cu ceea ce se cheama statul de drept. (...) Tranzitia cuprinde si aceasta latura - oameni care au parcurs-o, ajung la anumita vârsta, reprezinta imaginea tranzitiei românesti, cum este domnul Ion Iliescu, se încheie si activitatea lui”. Liderul PDL-ist mai spune si ca a existat o perioada când “a trebuit”, in virtutea functiilor, sa colaboreze cu Iliescu, dar nu l-a considerat drept modelul sau politic. Petre Roman, premier in perioada 1990-1991, fondator al Partidului Democrat, acum lider al Fortei Democrate, crede ca PSD va avea acum o problema de identitate. “Consecintele pot fi interesante în perspectiva alegerilor din toamna pentru ca eu cred ca Iliescu a fost întodeauna în ochii votantilor PSD garantia plasarii PSD la stânga. Faptul ca nu mai candideaza afecteaza credibilitatea PSD ca partid de stânga”, a afirmat Roman.

Melescanu: Cariera lui Iliescu are cel putin trei plusuri
Vicepresedintele PNL, Teodor Melescanu este convins, ca si alti lideri politici, ca decizia lui Iliescu „nu va afecta implicarea sa foarte activa in politica, pentru ca ramane o persoana cu foarte multe idei si multa energie, si va gasi cu siguranta modalitati de a se exprima in continuare”. Melescanu crede ca e prea devreme pentru a se evalua activitatea politica a lui Iliescu, timp de cativa ani. „Lucrurile se vor aseza si se vor putea evalua corect, cu plusuri si cu minusuri, nu dupa parerile personale ale celor cu s-a intersectat intr-un fel sau altul in cariera. Pentru mine, de exemplu, e greu sa fiu obiectiv”. Pentru ca multi pot indica mai degraba minusurile, Melescanu, care ne-a spus si care ar fi plusurile carierei lui Iliescu: „Unul din momentele de inceput in care a jucat un rol important a fost cel al CPUN-ului, moment pe care cei mai multi, inclusiv eu, l-am urmarit la televizor. Acolo s-au initiat si s-au stabilit reglementari pentru o Romanie democratica. Al doilea merit a fost crearea PSD. Nu pot sa ma pronunt in legatura cu transformarea unei structuri provizorii a statului in partid, dar totusi PSD-ul actual este membru al Internationalei Socialiste, si el este un partid de stanga (cel putin la nivel retoric) care a avut o viziune, si care a fost si reformist, nu doar conservator. Al treilea lucru pozitiv a fost modul echilibrat in care si-a exercitat atributiile de presedinte. Era evident efortul sau, desi era lider politic, de a se ridica deasupra dezbaterilor de natura politica, si deschiderea pentru opiniile altora, chiar daca si le sustinea ferm pe ale sale” ne-a declarat Teodor Melescanu. Vicepresedintele PNL Crin Antonescu isi vede confirmata ideea legitimitatii unei apropieri de PSD, in conditiile in care etapa istorica este alta acum. “Cred ca decizia de a nu mai candida este un semn de rationalitate politica, ca istoria s-a schimbat, fiecare are de jucat un rol într-un moment al istoriei”, a afirmat Antonescu, explicand si ca Iliescu apartine unei anumite perioade politice. C el care l-a atacat ieri mai dur pe Iliescu a fost Valeriu Stoica. Vicepresedintele PD-L a declarat ca era mai bine daca fostul presedite s-ar fi retras inainte de 1989, „Faptul ca nu l-a retras a avut consecinte negative, in sensul amanarii unor reforme necesare pentru Romania. Daca s-a retras acum e egal cu zero, nu mai prezinta importanta” a spus Stoica. El s-a acuzat pe Iliescu si ca se teme de uninominal, chiar daca sustine ferm contrariul “de obicei chelu’ îsi pune mâna în cap”, s-a exprimat liderul democrat liberal, care nu candideaza de altfel nici el la uninominal.

Gardianul