Acesta a fost avizat favorabil de Institutul National de Cercetare-Dezvoltare Delta Dunarii, de Agentia Nationala pentru Pescuit si Acvacultura, Compania Nationala de Administrare a Fondului Piscicol, Administratia Rezervatiei Biosferei Delta Dunarii si Academia Romana - Comisia pentru Ocrotirea Monumentelor Naturii. Asadar, n-a fost vorba de vreo gluma, ci despre ceva cu mult mai serios. Cu toate acestea, Bitner a avut tupeul sa conteste Ordinul comun nr. 642/2005 in instanta, angajand o renumita casa de avocati, Curtea de Apel Bucuresti dandu-i castig de cauza, fara sa se gandeasca prea mult la impactul unei asemenea solutii, ba chiar interzicandu-le oficialitatilor statului sa se apere cu avocati alesi.


Braconajul prospera de la an la an
Cele doua ministere au interzis pescuitul industrial si pe cel recreativ/sportiv, pe o perioada de cinci ani, la urmatoarele specii: stiuca, lin, caracuda, mihalt si rechin de Marea Neagra. Comercializarea puietului cat si a pestelui de consum pentru populatie s-a prevazut ca face exceptie de la acest ordin, fiecare pescar avand dreptul la trei kilograme pe zi, indiferent de specie. De asemenea, pentru protejarea reproducatorilor speciilor de sturioni din Dunare (morun, nisetru, pastruga, cega, sip si viza) s-a interzis pescuitul lor pe trei ani si in anumite zone. Ordinul nr. 642 mai mareste dimensiunile minime ale altor sapte specii, dimensiuni sub care acestea nu pot fi recoltate.

Este bine stiut faptul ca in Delta Dunarii braconajul este in floare, stiuca - spre exemplu - fiind capturata mai mult pentru icre, existand cazuri cand carnea e aruncata in apa. In mod normal, acest flagel ar fi trebuit sa scada semnificativ in ultima vreme, mai precis incepand cu data de 31.01.2003, cand fostul ministru al Mediului i-a facut cadou lui Bitner peste jumatate din Delta. Asta deoarece contractul de cesiune prevede, la Cap. X, urmatoarele: "Concesionarul va organiza si exercita activitatea de paza si protectie a fondului piscicol si controlul activitatilor de pescuit si exploatare a acestuia, combaterea braconajului, furturilor, distrugerilor si degradarilor..." Numai ca acest lucru nu s-a intamplat.


Cat de adevarate sunt actele contabile?
Braconajul n-a fost redus din doua motive posibile, credem noi. Ori lui Bitner putin i-a pasat de paza si protectia fondului piscicol, ori a pescuit mult mai mult decat a declarat in acte, restul trecandu-l pe seama braconierilor. La aceasta varianta se potriveste de minune si faptul ca, de cand a inhatat cele mai bune zone ale Deltei, SC PISCICOLA-TOUR SRL n-a reusit sa recolteze cotele de peste alocate, aceste nerealizari situandu-se intre 35 si 40%. Daca mai adaugam si faptul ca ordinul ministerial restrictioneaza capturarea a doar 1,5% din cota totala aprobata a fi recoltata din Rezervatia Biosferei Delta Dunarii, este cat se poate de clar ca adevaratele interese al lui Alexandru Bitner si ale clicii PSD, in fruntea carora omul de afaceri se afla, sunt cel putin condamnabile.


Nemultumiri nejustificate legal
Avocatii lui Bitner, dar mai ales Curtea de Apel Bucuresti, care a considerat ca interesul SC PISCICOLA-TOUR SRL este mai presus de cele nationale si internationale privind protejarea unor specii de peste amenintate cu disparitia, s-au facut ca nu cunosc un adevar frapant. In calitate de societate comerciala cu activitate in piscicultura, firma lui Bitner trebuia sa stie ca incheierea si executarea unui contract de cesiune pe teritoriul unei rezervatii naturale o expune unor riscuri legate de faptul ca, autoritatile cu competente in protectia mediului, pot lua unele masuri mai drastice in zonele protejate decat in alte zone. Dar, cum am mai aratat, ordinul ministerelor numai drastic nu poate fi catalogat, de vreme ce afecteaza doar 1,5% din cota alocata spre recoltare pe urmatorii trei ani. Iar in spiritul celor afirmate anterior, contractul de cesiune mai stipuleaza ca, in cazul in care concesionarul nu captureaza cota-plafon care i-a fost alocata pentru un an de zile (respectiv 1.420.259 kg de peste in 2005), redeventa se diminueaza proportinal, pornindu-se de la aproximativ 110.000 de euro/an in jos. Si-atunci, ce il nemultumeste pe Bitner, de solicita despagubiri din partea statului - adica din banii tuturor contribuabililor acestei tari - de miliarde de lei?


Muschii lui Bitner
Controversatul om de afaceri stia foarte bine, inca de anul trecut, ca pentru 2005 s-a prevazut reducerea la zero a cotei de captura, in scop comercial, la specia nisetru si reducerea cu 70% a cotei de captura la pastruga. Probabil ca inca de pe atunci si-a tocmit avocatii, ca sa conteste ordinul celor doua ministere. Desi prin studiile realizate de Institutul National de Cercetare-Dezvoltare Delta Dunarii s-a incercat gasirea unei solutii amiabile pentru protejarea acestor specii, firmele concesionare nici n-au vrut sa auda, opunandu-se cu vehementa. Cei mai inversunati opozanti ai protejarii pestilor pe cale de disparitie s-au dovedit a fi - cum altfel? - Alexandru Bitner si baronul local Dan Verbina, pe atunci deputat PSD, care a dobandit o avere fabuloasa din comertul mai mult sau mai putin legal cu peste.


Cum si-a ridicat afaceristul imperiul din Delta
La sfarsitul lui 2001, Alexandru Bitner a cumparat pe nimic SC PISCICOLA JURILOVCA de la APAPS. Pe urma a concesionat de la Agentia Domeniilor Statului (ADS) statiunea Gura Portitei, care se intinde pe 42.000 mp. Numai ca, la acea data, "Popasul turistic Portita" apartinea SC SERENY PROD FOREST SRL, care-l cumparase cu acte-n regula de la FEDERAL COOP Tulcea. Desi facuse investitii in zona, avand aprobarea autoritatilor locale si a instantelor judecatoresti, patronul Stefan Sereny s-a trezit peste noapte cu toate bunurile furate sau distruse, fara ca Politia Romana sa gaseasca vreun vinovat. Mai exact, un restaurant cu terasa ras de pe suprafata pamantului caramida cu caramida, zeci de casute disparute pana la ultima scandura si alte mijloace fixe care s-au volatilizat de parca ar fi trecut vreun tsunami pe-acolo. Se pregatea terenul pentru marea debarcare a clicii PSD, avandu-l la timona pe Alexandru Bitner.

Cand a vazut ca pana si dreptul sau de proprietate asupra popasului a ajuns sa fie contestat, Sereny si-a cautat dreptatea in Justitie. Dar n-a gasit-o. In cadrul unei intalniri de taina, Bitner i-ar fi oferit 50.000 de dolari ca sa spele putina si sa-si tina gura, dar omul a refuzat, investitiile sale ridicandu-se la cel putin de zece ori mai mult. Atunci, lui Sereny i s-a promis ca va ajunge la puscarie, inscenandu-i-se un proces. Lucru care s-a si intamplat.


Marioneta PSD s-a tinut de cuvant
Dupa 12 ani de la data la care a fost deposedat abuziv de proprietate, Sereny s-a trezit condamnat la 3 ani si 8 luni de inchisoare, pentru ca ar fi angajat un credit bancar pe care l-a garantat cu proprietatea sa de la Gura Portitei. Numai ca la data angajarii creditului, nimeni n-a contestat dreptul sau de proprietate, chiar Judecatoria Babadag recunoscandu-i aceasta calitate, iar primaria eliberandu-i certificatele de urbanism necesare investitiilor pe care le-a facut. Ca sa acopere mai bine sub pres aceasta faradelege, oamenii puterii de atunci l-au inculpat si pe presedintele Judecatoriei Babadag, condamnandu-l la un an cu suspendare. In acest mod, Alexandru Bitner a reusit sa-si ridice cartierul general la Gura Portitei, punand stapanire si pe o serie de bunuri ce nu-i apartineau si care scapasera de mana hotilor, pe care vasnicii politisti ai acelor locuri nu i-au identificat nici pana in ziua de azi.

Bunurile imobile ale popasului au fost nationalizate cu japca de Primaria Jurilovca, inclusiv statia de epurare construita de Sereny si care valoreaza cateva zeci de mii de dolari. De asemenea, nu se stie cum, terenul a ajuns in administrarea ADS, ulterior fiind concesionat de Alexandru Bitner pentru o suma modica in comparatie cu potentialul turistic al locatiei.