Comentariu realizat de Vasile Puscas - Apartenenta la Uniunea Europeana înseamna o sansa pentru dezvoltare. În peste o jumatate de secol, aceasta entitate a parcurs toate etapele de pe scala progresului. Privind retrospectiv, se poate vedea ca a fi membru al UE nu asigura automat si garantia succesului. Fiecare stat nou membru si-a adaptat

Cititi si...

Noi negocieri între Rusia si Uniunea Europeana

Uniunea Europeana în cautarea de "lucratorilor cu competente ridicate"

Campanie pentru accesarea banilor din Uniunea Europeana

procesul integrativ conform propriilor întelegeri, aspiratii si resurse. Uniunea Europeana nu este o zona a egalitarismului, ci una care ofera potential de dezvoltare. Acesta poate fi accesat de statele membre si cetatenii europeni în masura în care acesti actori se dedica dezvoltarii.

 

Automultumirea în stagnare sau chiar regres poate sa apara în contextul când anumite state din grupuri socio-politice se complac în postura de supravietuitori. Chiar daca sentimentul autosuficientei ar fi explicat de o eventuala durata scurta, în circumstantele accelerarii actuale a procesului dezvoltarii, el nu produce decât tot înapoiere. Asa încât, daca ar fi sa precizam o caracteristica necesara a spiritului european contemporan, aceasta s-ar cere sa fie maximizarea dinamicii dezvoltarii si competitivitatii.

Discutia actuala despre initierea unei investitii a companiei Nokia în România (Jucu- Cluj) si încetarea activitatii unei unitati ale aceleiasi firme în Germania (Bochum, Renania de Nord - Westfalia) este un bun caz de studiu. În Uniunea Europeana se subliniaza ca cel mai important succes al integrarii este crearea Pietei Unice, bazata pe cele patru libertati de circulatie: a marfurilor, persoanelor, serviciilor si capitalului. De aproape 15 ani ,,Vechea Europa” a profitat de liberalizarea graduala a pietei ,,Noii Europe”, ca urmare a celui de-al cincilea val de extindere a Uniunii Europene. Atât de mare a fost oportunitatea generata de acest context politic, încât ,,fondatorii” Uniunii Europene si-au imaginat ca boom-ul economic este ceva cuvenit lor, încetinind sau chiar oprind reformele dinamizatoare ale competitivitatii. În schimb, statele din Europa Central –Sud –Estica au trebuit sa realizeze mereu reforme, chiar cu costuri sociale dureroase. Acum, speram ca ,,Noua Europa” sa fie întreaga Uniune Europeana, cuprinsa de acest spirit competitiv, fara a se parasi solidaritatea, echitatea si justitia sociala.

Si totusi, câteodata, se pare ca Vechii Europe îi este greu sa recunoasca si sa accepte ca noii intrati în Uniunea Europeana pot sa detina avantaje competitive, în anumite domenii, pe care ar trebui sa le valorifice la maximum pe piata interna, dar si pe piata globala. Spre exemplu, de mai multe ori s-a afirmat ca pe piata muncii din România exista foarte buni lucratori si specialisti în IT&C si electronica. Germania a facut apel de nenumarate ori la aceste resurse, dar mentinând conditionalitatile rigide ale pietei sale de munca. Si daca Germania, tara detinatoare si care atrage capital financiar, nu a gasit solutiile potrivite pentru atragerea capitalului uman, acum constata ca s-a deplasat capitalul financiar (din Germania si Finlanda) la capitalul uman si conditiile noilor piete (din România). Asa se explica, în conditiile functionarii mecanismelor Pietei Unice, decizia companiei Nokia de a investi la Jucu(Cluj).

Aceasta mobilitate a capitalului, dar si a celorlalte ,, libertati” , este adevarata sansa de dezvoltare si competitivitate a economiei europene în contextul globalizarii. Evident, Bruxelles-ul a sarit repede în ajutorul situatiei create la Bochum, fara a avea curajul sa precizeze ca numai reformele rapide în economie, piata muncii, cercetarea-inovarea vor asigura Uniunii Europene un avans substantial la nivel global. Este adevarat ca politicienii, sindicatele etc. din Germania au tipat, tot la nivel global, la ,,nomadismul capitalului” (adica libertatea de circulatie?). Si tot asa de adevarat este ca politicienii din România, cu foarte putine exceptii, au dovedit ca sunt înca departe de politicile europene si ca interesul lor individual sau si de grup primeaza. Ce conteaza piata muncii? Care avantaje competitive? Ce Nokia la Cluj? Ce România si ce Europa? Politicianismul sa-nfloreasca si cetatenii României sa plateasca?!

În Uniunea Europeana, subsidiaritatea câstiga tot mai mult teren. La nivel local, cetatenii si autoritatile sunt adevaratii faptuitori ai valorilor europene. Daca ei nu vor accepta sa fie doar supravietuitori în Uniunea Europeana, atunci vor beneficia si în România de sansa dezvoltarii.Asa este viata în Uniunea Europeana!

Amos News (24-01-2008)