Trei copii din Videle au supravietuit timp de cåteva zile aciuati pe långa gara din oras, dupa ce au fugit de „acasa“, o locuinta din cartoane. Acolo au fost gasiti de asistentii sociali, care i-au dus intr-un centru de ingrijire. Micutii, de 2, 6 si 9 ani, måncau din gunoaie si aveau måinile si picioarele degera

Cititi si...

Mamă cu trei copii, accidentaţi de un şofer beat

Socant: aruncata dintr-un spital in altul, a nascut in salvare

Astazi, eveniment socant - Sicriele “familiei lui Iisus”, prezentate la New York!

te. Nici acasa nu o duceau mai bine. Tatal este mort de ceva timp, iar mama ii batea mai des decåt le dadea de måncare.

Povestea celor trei suflete abandonate a iesit la iveala zilele trecute, cand Fundatia Chad s-a trezit la usa cu micutii. Acestia au fost adusi de lucratorii de la Protectia Copilului. Fara sa dea prea multe explicatii despre copii, despre locul in care au fost gasiti sau despre parinti, asistentii sociali i-au lasat in grija fundatiei. Fane, Laura si Flori au o poveste tulburatoare. Inca in stare de soc, nu-si mai aduc aminte cum au ajuns la adapostul din Domnesti. Singurele lucruri care se cunosc sunt putinele detalii pe care le-au oferit asistentii sociali. Au fost gasiti in gara din Videle, intr-o stare deplorabila. Erau degerati de frig si nemancati. Ingrijitorii de la Fundatia Chad ne-au marturisit ca atunci cand i-au vazut pentru prima oara s-au mirat cum de au reusit sa supravietuiasca in frig si fara mâncare.

Obisnuiti sa doarma in frig si sa manånce din gunoaie

Tragedia celor trei micuti a durat mai mult decat credeau asistentii sociali. Inainte de a ajunge copiii nimanui si de a considera gara propria casa, locuiau impreuna cu un alt frate mai mare si cu mama lor intr-o „casa“ de carton. „Tata a murit cand eram mai mic, l-a calcat masina si l-a omorat“, ne-a povestit cu lacrimi in ochi Fane Gheorghe Petrache, de 9 ani. Copilul isi aminteste ca odata a avut si o viata normala. Inainte locuia intr-o casa adevarata si totul era bine. Chiar cu ceva timp inainte de decesul tatalui, mama a luat actele de la casa si a vandut-o. Au fost nevoiti sa se mute cu totii in strada, sa se obisnuiasca sa indure frigul, ploaia si ninsoarea, numai printre niste cartoane. Baiatul ne-a povestit cum, dupa moartea tatalui, mama a inceput sa bea si sa lipseasca de „acasa“. Treceau si cateva zile pana sa primeasca ceva de mancare. Au fost nevoiti sa se descurce singuri si sa aiba grija unul de celalalt. Mancau din gunoaie si, din cand in cand, primeau pomana de la o vecina, careia i se facuse mila de ei. „Mama isi lua butoiase de bere si ne batea. Daca tata ar mai fi trait, acum eram acasa si nu mai trebuia sa fugim“, a marturisit micutul. Nu poate sa dea detalii despre fratele sau mai mare. Nu tine minte, sau poate ca nu vrea sa-si mai aduca aminte de acea perioada crunta prin care a trecut.

Tacåmurile si mestecatul le sunt necunoscute

Cei trei frati duc acum o viata aproape normala si au descoperit o activitate noua: joaca. Nu mai trebuie sa caute prin gunoaie resturi de mancare, dar inca mai sunt in stare de soc. Am luat parte la cateva activitati din noua lor viata de la Fundatia Chad.

S-au imprietenit foarte repede cu ceilalti copii de aici. Dar daca joaca vine de la sine, la mancare este ceva mai greu. Ei au invatat aici cum sa foloseasca furculita, cutitul sau lingura. Inca nu stapanesc bine mestesugul mancatului civilizat, dar se straduiesc. In plus, mananca mult mai repede decat ceilalti, avand intotdeauna senzatia ca cineva le va fura mancarea. Dar au inceput sa se obisnuiasca, pentru ca vad ca ramane chiar mancare in plus, care se da la caini. Fata cea mica, Laura, nu stia la inceput sa duca o cana cu apa la gura si nici macar sa mestece nu era obisnuita. Atunci cand primeste o bucata de paine, inca mai incearca s-o bage pe toata in gura, spun ingrijitoarele.

Autoritatile, indiferente la soarta micutilor abandonati

Multumiti ca au gasit un centru de ingrijire la care sa ii lase, asistentii sociali de la Protectia Copilului au plecat linistiti acasa. S-au facut ca nu vad ca cei pe care i-au adus la centrul de plasament aveau extremitatile degerate si trebuiau dusi la doctor. Ingrijitoarele de la fundatie ne-au povestit ca erau plini pana in gat de noroi cand au venit. Autoritatile din Domnesti nu stiu nimic despre existenta lor. „Nu am fost anuntati de nimeni despre existenta acestor copii in comuna noastra“, a declarat asistenta sociala de la Primaria Domnesti. Pana cand un suflet curat isi va face mila cu ei, micutii raman in gazduirea celor de la Chad.

Florin Pupaza - Gardianul (14-12-2007)

Abonati-va la