La 77 de ani, dl. Iliescu a rămas un mare seducător. Ieri a sedus presa în doi timpi şi trei mişcări. 'Am intrat şi eu în lumea bloghiştilor' - şi a fost suficient ca dl. Iliescu să fie ştire în toată presa. Bloguri şi-au mai făcut şi alţi politicieni, dar numai Ion Iliescu a stârnit cu adevărat vâlvă. Explicaţ

Cititi si...

Florin NEGRUŢIU - S-a băgat moaşte!

Florin NEGRUŢIU - Rămâi, fă, în ţara ta!

Florin NEGRUŢIU - Ziariştii lu’ peşte

ia este simplă. Ani de-a rândul, a fost identificat cu linia oficială, conservatorismul, gândirea canonică,  iar acum coborârea lui într-o zonă underground este, fără doar şi poate, un eveniment. Ion Iliescu, icoana vie a unei revoluţii culturale care a tuns 'rockiştii', devine, iată, iconul din pixeli al noii revoluţii digitale a 'bloghiştilor'.

Dar convertirea lui Ion Iliescu la ideologia Coca Cola n-a început acum. Puţini şi-l mai amintesc învârtind hamburgerii la McDonald’s. Se întâmpla în 1999. Purta un şorţuleţ galben, o şepcuţă din aceea cu moţul tăiat şi un ecuson cu 'Ion'. Zâmbea din spatele tejghelei de la Mac, un surâs regulamentar-capitalist. Pentru dl. Iliescu, a fost mai mult decât o simplă participare la o campanie umanitară.  Cu gândul la al treilea mandat la Cotroceni, domnia sa trebuia să dovedească tinerilor că este un personaj simpatic, capabil să facă trecerea de la creveţii vietnamezi la Big Mac. Şi a făcut-o zâmbind.

Anul trecut, Ion Iliescu a dat un interviu revistei Playboy. O altă redută a capitalismului în care domnia sa a încercat să-şi înfigă steagul. Şi a făcut-o cu succes, în ciuda unei foarte omeneşti pudori. Dar cine a spus că drumul de la revista 'Femeia' la femeia Playboy ar fi uşor?

Şi nici cu blogosfera nu i-a fost uşor d-lui Iliescu. 'Blogul e un fel de mahala pe calculator. Nu am timp de fleacuri', îi mărturisea domnia sa lui Marius Tucă, într-o emisiune din decembrie, anul trecut. Dar ce să-i faci? Nu poţi rămâne la infinit blocat în comunicatele de partid. Te-ar citi doar fetele de la biroul de presă, şi asta doar pentru că-i sarcină de serviciu. Aşa că a coborât cu pieptul dezgolit în mahala.

Întrebarea este la ce-i trebuie unui om de 77 de ani să fie cool? Pentru ce se pregăteşte? De ce nu se duce acasă să-şi scrie memoriile? De ce se agaţă cu atâta disperare de politică? Ce mai vrea? De ce-şi schimbă părul?

Dl. Iliescu nu gândeşte însă aşa. Vârsta este ultima lui grijă. Ca om care a trăit numeroase schimbări şi revoluţii, Ion Iliescu este un politician-jucător, întocmai ca Traian Băsescu. Ia-i din joc şi i-ai omorât. Pentru astfel de oameni, miza jocului este jocul însuşi. Revoluţia lui Ion Iliescu este personală şi dramatică. Nu poate rămâne viu dacă nu se adaptează încontinuu la mediu, chiar dacă asta înseamnă să cedeze simbolurilor noii orânduiri. Au mai făcut-o şi alţii. Iar dl. Iliescu n-a fost niciodată un comunist rigid. În 1968, îi ancheta pe 'huliganii' care merseseră cu colindul de Crăciun. În 2008, n-ar mira pe nimeni să-l vadă pe Ion Iliescu mergând el însuşi cu colindul. În viaţă, oamenii se mai schimbă.

Chiar se schimbă? Unii îl vor socoti, în continuare, pe dl. Iliescu ca pe suma tuturor relelor din România. Alţii îl vor socoti un om deschis la minte, care a ajuns, în sfârşit, la vârsta înţelepciunii. Până una, alta, să mai constatăm o dată că, dacă România este cum este azi, asta se întâmplă, în mare măsură, din cauza/datorită lui Ion Iliescu. Şi să-i urăm succes cu noua revoluţie digitală. Pe aceasta, nimeni nu-l va mai acuza că a furat-o!

 

Gandul (14-11-2007)