Andrei Postelnicu constata ca PNL si PD se intrec in a imita aroganta, populismul, lipsa de viziune si de integritate a PSD.
Daca imitatia e cea mai sincera forma de flatare, atunci, in ultimele zece zile, s-a implinit una dintre ambitiile nerostite ale  lui Adri

Cititi si...

Andrei Postelnicu - POSTELNICU: Petrolul, dolarii şi yankeii

Andrei Postelnicu - Lipsa planului B

ANDREI POSTELNICU - Pomana votului

an Nastase: atat el, cat si partidul pe care-l conducea odata au fost imitate, deopotriva, de liberali, dar si democrati.

 Din nefericire, exemplul este cel al arogantei, populismului, al lipsei de integritate si viziune. Adica social-democratii, minus matusa Tamara si tot ce exemplifica ea.

Aidoma Premierului Minune, Calin Popescu-Tariceanu s-a trezit facand un gest populist - propunerea de retragere a trupelor din Irak - pentru a-si consolida puterea.

Ca si PSD-ul in timpul conflictelor Nastase - Iliescu, liberalii isi cauta un lider, dar descopera ca nu-l prea au. Cu aceeasi flexibilitate morala a veteranilor social-democrati, liberalul Teodor Atanasiu uita ca menirea unui partid la putere este interesul national, nu politica de cartier: schimba din condei politica externa, se enerveaza ca doi colegi au tupeul sa-l contrazica si cere demiterea lor, in ideea ca cine nu e cu partidul e impotriva sa.

De partea lor, democratii apara un ministru al educatiei chiar daca dovezile incompetentei sale in post se aduna zilnic - ignora sansa de a demara o reforma organica a sistemului de invatamant in favoarea pastrarii scaunului in coalitie.

Atat social-democratii, cat si Conventia Democratica au ratat multiple sanse de a se autoepura de corupti si demagogi. Iar actuala coalitie risca sa le calce pe urme.

Ba, mai mult, reuseste sa ingroape orice dezbatere pe teme importante in disputa dintre Cotroceni si Palatul Victoria, demonstrand aceeasi imaturitate politica a social-democratilor care evitau anumite subiecte de teama de a nu ridica intrebari incomode.

In acest mod, o discutie constructiva a ideilor devine o cearta distructiva despre oameni si defectele care-i impiedica sa lucreze impreuna.

Liberalii pot gasi un exemplu cu adevarat demn de urmat pe „axa” Londra-Washington, unde George Bush si Tony Blair se cearta la cutite cu unii colegi de partid, dar inteleg ca acele contradictii duc la progres si le intaresc democratiile.

Dezbaterea publica asupra prezentei trupelor romanesti in Irak ar putut fi sansa Romaniei de a-si pune acele intrebari incomode, dar foarte necesare, pe care social-democratii le-au evitat trambitand doar avantajele integrarii euro-atlantice.

Intens politizata campanie despre NATO si avantajele sale a oferit opiniei publice doar jumatatea plina a paharului, privand Romania de o dezbatere reala asupra responsabilitatilor si rolului ce-i revin ca membru al acestei aliante.

De asemenea, liberalii au mai reusit sa combine grobianismul cu diletantismul politic, manifestat prin incapacitatea de a dezbate adevaruri incomode - fie ca acestea tin de Irak, educatie, sanatate sau alt domeniu.

Ideea ca Sebastian Vladescu si Mihai-Razvan Ungureanu ar trebui sa-si dea demisia pentru „tupeul” de a avea alte idei decat seful lor de partid demonstreaza nivelul primitiv la care unii liberali au inteles sa faca politica.

Sugestia demisiei celor doi „disidenti” a reflectat inabilitatea liberalilor de a realiza ca numai din discutia contradictiilor se naste progresul.

In loc sa vada in gestul colegilor lor nevoia de a dezbate o problema importanta, instinctul liberalilor a fost sa le bage pumnul in gura cu o brutalitate de care si dl Nastase ar fi putut fi mandru.

Liberalii au demonstrat proasta intelegere a singurei caracteristici a PSD-ului care ar fi meritat sa fie emulata de orice alt partid politic din Romania: disciplina. In afara acelor rare rataciri cand dl Nastase se visa animal politic vertebrat, echipa de guvernare a social-democratilor reusise sa creeze impresia efemera a coerentei.

Aceasta imagine s-a naruit insa in scurt timp intr-un uragan de clientelism, coruptie si cvasidictatura asupra presei sau oricarei alte voci critice. Ei bine, liberalii au dus imitatia pana la capat.

PNL-ul se comporta ca si cum consensul cu forta ii va asigura supravietuirea cand, de fapt, ii bate cuie in sicriu.





Andrei Postelnicu - Evenimentul Zilei (10-07-2006)

Abonati-va la