Să presupunem că Mona Muscă n-ar fi avut dosar. Ar fi făcut asta din ea un politician mai bun? Eu nu cred.
Aparenţa de doamnă profesoară care ascultă pe toată lumea şi se impune prin faptul că până şi inamicii îi spun „săru’ mâna“, acest

Cititi si...

HERA - De ce e bine să tacă Mona Muscă

Cristian Teodorescu - Mona Muscă mai ratează o dată

Costi Rogozanu - Deontologii

ea sunt atuurile Monei Muscă. Da, e o doamnă a politicii româneşti; da, se impune ca prezenţă în grupuri diverse de bizoni politici. Dar nu a fost niciodată acel politician indispensabil pe care mi-ar părea rău să-l pierd. A fost întotdeauna o prezenţă mediocră care s-a remarcat mai ales în ecuaţia parte civilizată (Mona Muscă) versus barbari (de la vadimi la voiculeşti).

A ieşit întotdeauna şi a repetat teoriile unor mai-mari din partid sau din grupul disident (mă refer la grupul Stoica-Stolojan) din care făcea parte.  Dar nu mi-o amintesc pentru vreo victorie răsunătoare sau pentru vreo luare de poziţie cu adevărat curajoasă. A lucrat întotdeauna cu zâmbetul pe buze şi cu un spate politic solid. Un politician mediocru cu o aparenţă strălucitoare. Sau, după cum o caracterizau cei care au racolat-o în anii ’70: „Are ţinută şi atitudine sobră“.

Dilema etică Muscă nu se compară cu dilema Antohi. Ce faci când ai un fost turnător şi, în acelaşi timp, un intelectual de foarte bună calitate care nu poate fi concurat profesional de cohorte de oameni „morali“? Foarte greu de răspuns. Mă amuză abordarea etică a trecutului Monei Muscă. Să ai dileme etice într-o masă politică majoritar mânjită, asta e amuzant. Credeam că suntem înţeleşi, standardele de moralitate sunt jos şi noi, alegătorii, trebuie să ne descurcăm în această situaţie.

Mă îngrijorează mult mai mult cei care au furat cu nesimţire, care trăiesc şi se îmbogăţesc din trafic de influenţă decât o doamnă profesoară care a cedat ispitei de a-şi uşura viaţa prin turnătorie. Doamnă pe care, apropo, o creatură pedelistică din zona neguroasă, despre Gheorghe „Pinalti“ Ştefan vorbesc, doreşte să o promoveze într-un colegiu de pe moşia lui. Mă derutează când văd un Ştefan alături de un Valeriu Stoica, un tip de politician cu adevărat interesant, într-o încercare de a resuscita politicieni doar de dragul imaginii de „om de încredere“.

Nu o judec pe Mona Muscă pentru un gest din trecut, am renunţat de prea mult timp să fac astfel de judecăţi facile. E deranjant faptul că vor să învie un om politic doar pentru atitudine şi ţinută sobre. Şi i se mai pregăteşte şi un colegiu sigur, deci nici măcar nu i se riscă imaginea într-o bătălie politică dreaptă. Din nou, se face totul pentru imagine şi mai nimic pentru conţinut.

Cotidianul (20-08-2008)

Abonati-va la