Pervez Musharraf, care vreme de 8 ani a fost cel mai puternic om din Pakistan, a anunţat ieri că-şi va da demisia din funcţia de preşedinte, pentru a pune capăt unei crize politice, evitând astfel să fie demis din funcţie de Parlamentul ostil. Prea puţină lume îl va regreta pe cel care a ajuns la putere printr-o lovitură de stat militară în 1999 şi care a devenit extrem de nepopular în ultima perioadă. El este acuzat în primul rând pentru stilul dictatorial în care a condus ţara, nesfiindu-se să reprime opoziţia, să fraudeze alegerile sau să demită judec

Cititi si...

Scena politică de la Viena, extremistă şi antieuropeană

Criza politică în Belgia revine: guvernul se declară învins

Preşedintele Obama, iniţiat în tainele Biroului Oval de preşedintele Bush

59;torii Curţii Supreme care îl blocau să mai candideze la un nou mandat de preşedinte. Probabil la fel de grave sunt consecinţele războiului anti-terorist la care s-a angajat alături de SUA şi care a însângerat ţara, mai ales în ultimii doi ani. Cel mai probabil, americanii, care au "pompat" 10 miliarde de dolari în această ţară din 2001, au fost şi cei care l-au convins pe Musharraf să plece de bună voie, după ani de zile în care acesta le-a fost aliat fidel. Pakistanul e foarte important pentru securitatea americană, prin faptul că este singurul stat islamic dotat cu arme nucleare, dar mai ales prin faptul că în zonele sale tribale îşi au bazele doi mari inamici ai SUA: talibanii şi gruparea teroristă al-Qaeda. Deşi au existat şi anumite progrese cât timp a condus el ţara, soarta lui Musharraf a fost pecetluită de faptul că devenise cel mai nepopular lider politic al ţării, dar mai ales de asasinarea rivalei sale politice, Benazir Bhutto. Deşi este foarte probabil ca nu el să fi stat în spatele asasinării acesteia, moartea ei a pus presiuni suplimentare pentru alegeri corecte. Partidul acesteia, PPP, a profitat de emoţia produsă de asasinat şi a câştigat alegerile, ceea ce l-a făcut capabil ca, împreună cu aliaţii, să-l forţeze pe Musharraf să plece.

Lucian Lumezeanu - Curentul (20-08-2008)